Dupa o lunga pauza de cativa ani m-am hotarat sa mai scriu cate ceva pe aici….vreau sa postez o melodie foarte interesanta cu niste versuri si mai interesante
Category: Uncategorized
Nu am mai scris cam de ceva vreme pe acest ziar (blog) din motive de uitare:) dar sper ca in curand sa pot tine pasul cu altii…
Mai jos este un fisier “exe” si va asigur ca nu este virus sau altceva care ar putea sa va deterioreze calculatoarele…
Acest videoclip imi trezeste unele amintiri neplacute dar merita ascultat, nu stiu sigur daca este manea dar este fara cuvinte, va las sa va convingeti…
Am mutat blog-ul pe această adresă. Lx-ul, în opinia mea, făcea prea multe probleme. În plus aici nu avem banner-e sau pop-up-uri. 
Am copiat tot în afară de comentarii, dar asteptăm altele noi.
“Am plecat că trebuia să fac ceva cumva
Am plecat că poate o să ard pe cineva
Am plecat că vroiam sa imi iau nike’i în picioare
Că un pârnăiaşi cu ultimlele 7 zile’n zale
N’am plecat de bine ţine minte bine
Am plecat decât cu hainele după mine
Şi’a trebuit să fac din răutate bine
Şi cum o fii să te asculte lumea pe tine
Da cum o fii să pierzi ce am pierdut yo până acum
Da Dumnezeu ma ajutat şi mă ajută oricum
Am pus pe foaie zeci, sute de întrebări
Şi am primit doar câteva păreri
Că am furat, am dat în cap sau că nu am clasă
Manca’meai p**a, sa mi’o s**i m’am intors acasă”
Am trecut cu toţii în 2007 şi cu toţii am intrat în UE. Mai bucuroşi, mai supăraţi, dar am trecut. Personal în noaptea de revelion m-am cam pilit şi m-am simţit minunat! Bobi m-a sunat în jurul orei 1 AM, ora noastră, când a trecut şi el în noul an. I-am zis că-s mort şi că nu pot sa vorbesc, apoi am dat telefonul altcuiva care era ceva mai capabil să vorbească cu el. Cei din jurul meu mi-au spus că urlam în gura mare să vină acasă că mi-e dor de el şi n-am pe cine să mai stresez. Posibil, nu ţin minte sigur ce am zis, dar mi-e dor de el. Singur acolo, nu ştiu cum te-ai simţit Bobilică. Nu ştiu cum, dar ştiu că ţi-ar fi fost mai bine acasă.
Şi dacă tot vine vorba de casă, ţin să anunţ ca luna asta are în plan să vină acasă nenea Bobi. Te aşteptăm cu toţii.
La scurt timp după ce a avut o depresie nervoasă și a vrut să fugă spre România, Bobi și-a revenit. E de înțeles, cel puțin eu îl înțeleg. Îmi aduc aminte când am fost plecat în Spania cât de greu îmi era între străini, îmi era dor de prieteni și familie. Simțeam că mor de dor. Și eu stăteam cu români în casă. Dar el că stă cu străini?
Am vorbit aseară la telefon, îi era bine, asculta Ombladon. Că de, a luat spiritul român cu el. Nu am apucat să vorbesc mare chestie cu el, doar că îi e bine mi-am dat seama. Într-un final a început să se obișnuiască cu Italia și viața de acolo. Relativ, binențeles. Frate-său mi-a zis că nu vrea să mai vină acasă sau dacă vine, să plece imediat înapoi. Îl admir, sincer să fiu, eu n-aș putea să plec iar din țară. Să fiu departe de ai mei. Numai când mă gândesc să mă mut din orașul în care am crescut, mă apucă spaima, dar să stau câteva luni prin țări străine?
Deci, astea fiind spuse, Bobi e Bobi, cu un iz de italian mai nou. Dar e bine și, cred că, îi place acolo.
